luni, 15 ianuarie 2018

Timișoara Saracens în Scutul Continental sau cum să îți complici viață singur.

Sâmbătă am vizionat un meci care n-ar fi trebuit să se întâmple într-o cupă europeană care se respectă. La  Batumi, într-o mare de noroi, pe un teren de tip agricol, Timișoara a întâlnit într-una dintre semifinale echipă georgiană care reușise o nesperată victorie în ultimul meci al anului trecut, în fără sarazinilor noștri, echipă mult mai titrata și mai valoroasă. Nu revin la meciul respectiv, cred că l-ați văzut cu toții și ai noștri au evoluat foarte slab. Ce-i drept, nu mai era nici o miză dar uneori trebuie să ții și la blazon iar jocul rezultatelor, unul puțin probabil, ar fi putut duce la pierderea calificării. 

Revenind la meciul de sâmbătă, e de înțeles de ce echipele din vest sunt reticențe să facă deplasări în estul Europei sau Asia (unde e Batumi din punct de vedere geografic) și cu atât mai puțin în orașe mai mici, in afara capitalelor. Terenul a fost absolut execrabil, o de tarla plină de noroi, ceea ce evident i-a avantajat pe georgieni.  Meciul de la Batumi a lăsat mult de dorit, mai ales din cauza noroiului persistent iar transmisia a fost atât de proastă în a două repriza încât TVR HD a încetat să mai difuzeze meciul care la un moment dat era imposibil de urmărit din cauza intreruperilor. Noroc cu difuzarea online de către georgieni, care a putut fi urmărită, în ciudă întreruperilor dese, vina aparținându-le în totalitate gazdelor. Din aceste motive a fost o reclamă proastă pentru aceasta competiție. Inregistrarea poate fi vizualizata aici.

Batumi este o echipă limitată, cu un joc vetust, bazat pe o apărare agresivă, în forță. Ocazional încearcă să joace la mână, profitând de faptul că au o uvertură decentă (Khmaladze)  însă de cele mai multe ori sfârșesc prin a-și da cu balolnul în cap, mai ales dacă au în față o apărare care poate pune o presiune decentă pe ei. Sa nu se inteleaga ca ai nostri au fost mai indemanatici iar in prima repriza, daca georgienii n-ar fi scapat balonul in cateva ocazii, ne-ar fi pus probleme si pe treisferturi. Sunt o echipă de moral, viscerală, care poate avea momente bune dacă e pe val însă fără o exprimare complexă în teren. În mod normal, Timișoara n-ar trebui să se chinuie cu o astfel de echipă nici măcar pe un teren foarte greu însă și-au complicat viață singuri prin alegerile facute precum suturi tactice foarte slabe, alegerea suteurului si chiar a primului XV. 

Primul aspect negativ este balamaua unde Rose și Seniloli nu au reușit să încropească nimic. Primul începe să arate că un pilier, se mișcă din ce în ce mai greu, șutează în dorul lelii și după grimase se pare că ar preferă să nu facă asta ci sa fie lasat in pace sa se certe cu arbitrul. Chiar dacă a fost un jucător bun, la momentul acesta nu-și justifica locul în echipă c titular, fiind alte opțiuni disponibile, in ciuda accidentarilor.  

Seniloli e pentru mine o enigmă cum are loc în echipă Fiji. Are ceva calități, atacă bine spațiul de lângă grămadă, mai ales în aparari rarefiate dar în rest nu ii iese nimic. Nu placheaza când e nevoie, pasează inconsistent, când prea sus, când prea jos și da dovadă de labilitate după ce greșește, își pierde încrederea și continuă să paseze autist la primul om care-l vede de cele mai multe ori pase de spital. Nu comunica cu înaintașii, nu observă cum sunt plasați aceștia, nu știe să conducă jocul și în general nu reușește să se integreze în jocul echipei. În ciudă vârstei și a lipsei de experiență, la momentul acesta Rupanu ar fi un jucător mai util pentru echipă și cuplat cu un jucător experimentat la 10 precum Umaga, care sa-l ajute si sa-l coordoneze daca e cazul, consider eu că ar aduce un randament mai bun. Ce-i drept a aparut in lot Luiters, care a arătat că are clasă și la care Rupanu ar fi bine să dechida bine ochii pentru că are ce învață de la sud-african. Cred că se va înțelege bine acest Luiters cu înaintarea Timișoarei.  

În aceste condiții, pare de neînțeles insistența cu care cei doi sunt titularizați indiferent de prestație, cu toate că a trecut jumătate de sezon de când fijianul e în lot iar la Rose cresterea masei e evidenta si pe cale consecinta si scaderea vitezei de executie, de altfel nici nu a mai fost convocat la Stejari. 

O altă chestiune curios abordată de catre tehnicienii echipei e situatia transformeurului. După plecarea lui Calafeteanu nu au fost semne că se caută soluții iar finala de anul trecut, câștigată pe piciorul lui Conache a fost din păcate uitată. Veți spune că a venit Luke Samoa, insă să nu uităm că Baia Mare a pierdut finala și pe piciorul lui. A mai venit Stefano Hunt dar a jucat destul de puțin, fiind mai mult accidentat iar în condițiile problemelor financiare din ultimele luni nici nu știu dacă mai e la club sau vrea să joace. În condițiile astea, să alegi în continuare să joci cu o uvertură lentă și fără șut (Rose) și să pui un centru crash ball că Manumua să suteze pare o încropeala care vine din teamă de a titulariza alti jucători. Conache merita o șansa serioasă după meciurile bune de anul trecut, câteva meciuri ca titular insa cu toate astea prinde echipa foarte rar, chiar în condițiile accidentărilor. Ce-i drept a fost si el accidentat, dar e in lot de ani de zile. Fara continuitate nu se va putea impune ca titular si nu va putea ajuta echipa. Punctele pierdute din loviturile de pedeapsă sau tentativele de țintă ratate pot fi prețioase, mai ales în astfel de meciuri de uzură și pe o vreme care te îndeamnă să sutezi mult si niciunul dintre Rose sau Manumua nu au aratat constanta la bete.

O altă chestiune ciudată e plimbarea lui Vlad Popă pe diferite posturi, după debutul fulminant de anul trecut de la Stejari (mare curaj a avut Howells atunci!). Sezonul acesta a fost fundaș, uvertură și centru. Ce-i drept el a acoperit mai multe poziții la juniori însă atunci când a intrat la centru am observat la el mai multă consistență și o dorință mai mare de a fi creativ în atac. E un placheur foarte bun, care până de curând nu s-a remarcat în situații ofensive însă părerea mea e că încearcă să-și varieze jocul cât mai mult, să fie un creator de faze și ar trebui să aibă mai multe șanse pe poziția lui, mai ales după plecarea lui Sefanaia.  

Este evident că accidentările au incurcat mult lucrurile însă ar fi bine ca echipă tehnică (sau ce-a mai rămas din ea după plecările lui Williams și Roach) să mai încerce și alte opțiuni și să evalueze periodic jucătorii, pentru că sunt prin lot insulari care nu știu să stea în grămadă și semnează statul de plată de câțiva ani, aduc un insular care pierde orice duel în grămadă ordonată în Super Ligă dar un Cătălin Sasu joacă în DNS.

La înaintare lucrurile au stat ceva mai bine, e drept a fost și o vreme care a favorizat un astfel de joc însă prima repriza a fost chinuitoare, timișorenii fiind fluierați mult prea des. E drept că arbitrul a fost ușor confuz în unele situații însă ei sunt fluierați mult și în meciurile locale iar aceasta situație la nivelul înaintării trenează de mai mult de un sezon și nu se observă tentative de a îmbunătăți acest aspect al jocului. Initial s-a dat vina pe arbitrii nostri, acum vedem ca afară e mai rau. E drept că atunci când ai în echipă un jucător care comentează fiecare fază, e greu să te pui bine cu arbitrul. În al doilea rând, nu e numai responsabilitatea antrenorilor acest aspect al jocului, este nevoie ca și jucătorii să cunoască regulamentul de joc, să observe obiceiurile arbitrului și să încerce să se adapteze la cerințele acestuia si sa comunice cu el, nu sa comenteze orice decizie.

Ceea ce aș dori să remarc la înaintare in mod negativ este ineficiența jocului în 22-ul advers. Batumi nu este o echipă greu de deschis și are tendința să aglomereze punctul de fixare cu mai mulți jucători decât este nevoie, atat in atac cat si in aparare, situație care inerent creează spații. În acest context, este de neînțeles de ce timișorenii nu au folosit mai mult pickngo în terenul advers, pe care ar trebui să-l știe bine de la națională. În schimb au deschis prea larg, tot pe grupuri de gramadari, ajungând din două pase urmate de puncte de fixare de la margine la centru, fără a  câștiga teren pentru că erau oricum lenti și permițându-le georgienilor să acopere terenul mai eficient în loc să-l aglomereze într-o singură parte si sa dea treisferturilor mai mult spatiu. In rest, inaintarea si-a facut bine treaba, a dominat tusa si s-a descurcat onorabil in gramada. 

Trebuie să-l remarc pe Radoi care este într-o creștere vizibilă si in opinia mea ar trebui sa fie prima optiune la echipa nationala. E tehnic, elegant, dedicat, cerebral, sigur în tușă și marchează din ce în ce mai mult. Poate n-ar fi rău să fie el căpitan deoarece cunoaște cu siguranță și limbă engleză având în vedere că a jucat în Anglia o bună perioadă de timp. 

A fost un meci care trebuia câștigat, în primul rând pentru că Batumi este o echipă semi-profesionistă în cel mai bun caz si ar fi fost rusinoasă inca o infrangere. Si prima infrangere a fost rusinoasă, chiar daca meciul aparent nu a avut miza. Probabil au câțiva jucători plătiți dar marea majoritate sunt amatori. Diferență a făcut-o, mai ales în repriza a două, cantitatea de pregătire tehnico-tactică și fizică, pentru că, evident, profesioniștii de antrenează mai mult și sunt mai bine pregătiți fizic. Din păcate însă, calitatea acestei pregătiri lasă de dorit și nu am observat ca ar face diferenta, agresivitatea georgienilor descumpănindu-i în câteva situații pe sarazini. Înfrângerea din grupe și-a spus probabil cuvântul, aceștia fiind prea respectuoși cu adversarul.  

Din păcate, sunt câteva blocaje mentale la nivelul conducerii (management și tehnică) ceea ce duce la solutii previzibile și limitate. Poate n-ar fi rău că managementul să arunce un ochi la staff-ul echipei naționale că să înțelegă ce înseamnă diferență calitativă de pregătire și cum fac aceștia diferență cu jucători care se exprimă mai slab la club și mult mai bine la Stejari. Poate nu ar strică să renunțe la câteva contracte de jucători și să pună un accent mai mare pe jucătorii români, mai ales că echipă de U20 a propus câteva nume foarte interesante anul trecut pentru prima echipă, fiind păstrați străinii care chiar își merită banii iar cu această economie de buget să fie adus un grup de tehnicieni (apărare, înaintare, skill-uri etc.) sau să fie școliți ai noștri în afară, care să îmbunătățească calitatea pregătirii. Totodată, echipe puternice de juniori ar putea fi un argument bun și pentru factorii de decizie din administrația locală de a asigură finanțarea clubului.  

Un exemplu de urmat din campionatele din vest este clubul Exeter Chiefs, un club mic dar care a beneficiat de o conducere rațională, a investit serios în viitor si academie, a adus implanturi de afară atât cât a trebuit și s-a bazat pe creșterea de jucători, ajungând în câteva sezoane de la postură de echipă de ligă a două la campioană Angliei. Chiar dacă ești campion în România, la rugby tot sărac ești așa că e bine să luăm aminte cum și-au drămuit alții resursele. Iar daca vor ca model numai pe Saracens pentru ca sunt campioni, ei bine si acestia au o academie de elita. 

Închei aici acest articol și promit să revin cu ceva despre testele din Noiembrie, atât ale noastre cât și cele ale altor echipe Tier 2.  

Succes Timișoarei în retur și sper să le dea cu terenul în cap, cam asta ar trebui sa fie diferenta dintre amatori si profesionisti. 
  


  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Quo vadis Stejari?

O sa intru direct in subiect, fara menajamente. Principalii vinovati de infrangerea cu Rusia sunt jucatorii, banca tehnica mai putin. Nu exi...