joi, 18 ianuarie 2018

Iașiexit, Suceava și Superliga

Oare Moldova are interzis în Superliga? Suceava nu a reușit să promoveze anul trecut iar Iașiul din păcate se pregătește de întoarcerea în DNS sau poate mai jos pentru că nu văd cum ar putea respectăaprevederile manualului competiției de elita cu resursele financiare pe care le are acum clubul la dispoziție.  

Ce frumos începuse povestea asta la Iași in sezonul 2016 - 2017! A venit Sava, probabil cel mai bun antrenor român al momentului, cel puțin cu treisferturile. Au venit ceva jucători cu experiență precum Ratiu, câțiva jucători străini, unul foarte talentat, Sitanilei Tei iar când a început sezonul am rămas plăcut surprins să văd o echipă dezinhibata, care juca frumos la mână și care a produs câteva surprize frumoase și in general s-a comport foarte curajos și cu granzii și a adus pe prima scenă jucători cu frumoase perspective precum Plai, Vaman (probabil singură balama românească care jucă așa de natural la mână), Alexandru Ilie, Toader, Bălan, Nită, Butnariu sau recuperase jucători dispăruți din peisaj însă cu selecții la națională și mă gândesc aici la Sasu de la Constanța. A existat și susținerea autorităților locale, a primarului, clubul avea un teren propriu decent, exclusiv pentru rugby (de pildă Timișoara stă mai prost la acest capitol) și părea că încet încet se construiește un club solid la Iasi. 

Filmul s-a rupt destul de repede si brusc, dupa un tur, la mijlocul sezonului 2016/2017 dacă îmi aduc bine aminte. Au terminat sezonul dar jucătorii și antrenorii au rămas neplătiți cu lunile iar autoritățile locale și primarul au încetat să mai ajute clubul asta după ce în 2016 Stejarii jucaseră la Iași, au fost conferințe de presă despre rugby la Palatul Roznovanu, ce mai tevatură mare.  


Ceva s-a întâmplat din moment ce a dispărut susținerea autorităților locale și primarul Chirica a menționat voalat lipsă unui sponsor privat ceea ce mie mi se pare o jumătate de adevăr, problema asta nu prea apare când vine vorba de fotbal unde ce să vezi, se găsesc bani. Tind să cred că a fost un cumul de factori mergând de la datul la gioale al politicienilor locali până la lipsă de viziune a managementului clubului. 


(sursa foto www.super-liga.ro)

Păcat de jucători pentru că acest club a oferit câțiva tineri capabili de a face față la rigorile primului eșalon fără prea mult stress. 

Evident este facil să dăm vina pe fotbal sau pe autorități. Într-un fel primarul are dreptate, să nu reușești să atragi nici măcar mici sponsori locali care să mai astupe niște găuri din buget vădește lipsă de viziune și preocupare. Degeaba se agită pe lângă echipă câțiva oameni sufletiști, pe care îi numeri pe degetele de la o mână, în principal foști jucători de rugby, dacă întreagă comunitate rugbyistica stă pasiva si refuza sa se stranga în jurul echipei.  

Poate și FRR s-ar fi putut implica mai mult și ar mai fi putut să organizeze inca un meci  internationa la Iasi și mă gândesc la cel cu Brazilia sau amicalul dintre România A și XV-le Președintelui, meciuri fără miză reală însă cu potențial de a atrage atenția autorităților locale asupra fenomenului. Nu este evident vina FRR  în cee ace se întâmplă la Iași. Poate însă nu ar strică să fie organizate meciuri ale  României A dacă nu Stejarii din când în când în orașele de provincie unde există cluburi de rugby, cum se întâmplă în acest an la Buzău.  

Oricum, criză rugbyului la Iași este greu de oprit și probabil nu vor rezista în primul eșalon cu indemnizații de 500 de lei pentru că pur și simplu nu este posibil să trimiți în teren jucători care se vor antrena 2 zile pe săptămâna, la banii ăștia vor trebui să-și asigure pâinea din alte surse. Se aruncă acuze aiuristice, am auzit într-o emisiune TV locală că de vina ar fi mercenarii, adică jucătorii străini care au semnat contracte cu clubul. Păi fără implanturi pe ici pe colo, nimeni nu rezistă onorabil în primul eșalon pentru că nivelul este ridicat și ofertă internă nu acoperă cererea, rugbyul e un sport care uzează și este nevoie de rulaj al întregului lot iar cu 2 zile pe săptămâna de antrenament, cum se practică în DNS și ce-a mai rămas din Divizia A nu te poți duela cu cei care se antrenează în fiecare zi.  

Conducerea clubului nu pare să fie în stare să coalizeze comunitatea locală, nici măcar pagină de facebook nu reușesc să o administreze (astăzi e în grijă unui fan care are dificultăți în a comunică cu clubul), ce să mai vorbim de sponsori privați. Mă întreb de câte ori au invitat reprezentanții autorităților locale la un meci de rugby. Vom vedea ce rezerva viitorul insa in acest moment eu personal nu vad sanse de salvare. 

 La Suceava*, a existat un licăr de speranța în primăvară-vară, după câștigarea DNS după o finală epică împotrivă Navodariului, probabil echipă momentului în al doilea eșalon.  

sursa foto: Gazeta de Suceava

O generație de rugbyisti aflata la finalul carierei, condusă de profesorul Vlad, unul dintre antrenorii cu CV serios și-au încununat carieră înainte de retragere cu un trofeu câștigat nesperat și evident au apărut discuțiile despre promovare în primul eșalon, doar ca era nevoie de jucători mai experimentați și finanțare mai serioasă, fiind nevoie de îndeplinirea unor anumite standarde. O perioadă a fost întreținută această speranța inclusiv de către Primar care s-a răzgândit la un moment dat și cum a găsit momentul, a băgat banii la fotbal. Păi cum să se înscrie în primul eșalon că doar nu joacă pe gratis.  

Îmi aduc aminte și acum că am auzit la radio un oficial al clubului spunând că primarul nici nu-i cunoștea pe investitorii respectivi. Evident, s-a menționat și ceva și de renovarea stadionului specificându-se clar că rugbyul nu va putea fi jucat pe stadionul de fotbal Areni pentru că strică gazonul. 

Și la acest Suceava s-a tot o problemă de management, șeful clubului fiind fost șofer, incapabil sa se impuna, incapabil sa elaboreze un proiect corerent, probabil promovat politic, după modelul extins în aceste zile la nivel național. Prin urmare, singura concluzie care poate fi trasă este că politicul nu a dorit să se implice în finanțarea clubului dintr-o sumă de factori precum neînțelegerea fenomenului, rea-voința și foarte probabil și incompetența. De altfel, primăria Suceava pare să se împiedice de sume derizorii pentru un municipiu capitală de județ, de pildă de curând anunțat că nu va organiza o finală de Eurovision deoarece ii lipsesc aproximativ 60.000 lei. Chiar admițând că nu există bază legală pentru anumite cheltuieli, ceea ce mă îndoiesc, e greu de crezut că nu ar fi putut fi cointeresate companiile locale în a sponsoriza un eveniment cu rezonanță națională. Sigur se găseau metode dacă era în prag de alegeri și trebuia organizată o șușă cu toate gratuitățile posibile, sarmale și mici, vin fiert sau bere, în funcție de anotimp. Omul minte cum respiră. 

Și că să închei într-o notă optimistă, se pare totuși că Bucovina Suceava se recuperează frumos, după șocul resimțit fără îndoială in urma refuzarii finanțării unei participări în eșalonul de elită. Un club care pierde atâția jucători retrași din activitate plus antrenorul ultimele două decenii devine foarte fragil și s-ar fi putut desființa echipă de rugby având în vedere lejeritatea, inconștiența și ignoranța unor edili fata de sport.

Cand am văzut știrea reunirii lotului mi-a atras atenția în principal numărul de jucători, un lot de 35 și cele expuse cu privire la pregatirea returului DNS de catre noul antrenor, un fost jucător al clubului, Marius Colțuneac, care a evoluat în Franța și in echipă națională. Evident că a mulțumit și autorităților locale dar se pare că în jurul clubului există un nucleu activ de jucători și suporteri care contribuie inclusiv prin activități voluntariat și au atras ținerii din cluburile de juniori, de altfel cluburi cu o frumoasă tradiție și unde și-au început activitatea mulți Stejari.   

Iubitorii de rugby de la Suceava au început din nou muncă de jos precum Meșterul Manole și vor încerca să clădească din nou o echipă de rugby. Ceea ce sper că realizează este că atunci când construim în jurul unei persoane, invariabil construcția se va nărui. Primarii sunt trecători, capricioși, nu sunt interesați de comunitate decât în măsură în care acest inters le va aduce voturi și de aia suntem o țara de meșteri manole unde cum se schimbă un primar cum se năruie totul pentru că nu construim veritabile instituții. Va trebui să încerce să atragă cât mai mulți sponsori privați, să atragă voluntari, să chivernisesca fiecare bănuț, să cultive talentele locale, să atragă ținerii  în tribune, să scoată bani din piatră seacă de pildă vânzarea de băuturi, gustari și  să aibă  o comunicare constanta, inclusiv pe social media, cu suporterii. Sa construiasca o institutie care sa reziste capriciilor vremurilor.

Inchei prin a le ura succes rugbyistilor și iubitorilor de rugby din Iași și Suceava în lupta lor cu morile de vânt. Din păcate însă, cel puțin pentru o perioadă o zonă a țării care a dat talente excepționale și mari personalități ale fenomenului probabil  nu va mai fi prezenta în prima ligă.  


* Stiu ca Suceava e in Bucovina dar din punct de vedere organizatoric si teritorial, in rugby aparține de Moldova

miercuri, 17 ianuarie 2018

Iașiexit - un aspect


Nu este tocmai o noutate faptul că Poli Iași avea dificultăți mari și erau șanse mici să se mențină în Super Ligă fără sprijinul primăriei Iași și cum acest sprijin era evident că va lipsi acest an, din semnalele date de primar, din păcate cele mai negre presimțiri despre soartă rugbyului la Iași se adversc dar mai pe larg despre cum își bat joc aleșii locali de rugbyul din Moldova într-o postare viitoare.


Ceea ce mi-a atras atenția astăzi este acest articol care menționează posibilele destinații ale unor jucători ieșeni de viitor precum Toader, Plai, Butnariu sau frații Moa. Probabil mai sunt și alții dar în mod special mă interesează ținerii care pot prinde națională și în mod deosbit Plai pentru joacă pe un post unde nu suntem acoperiți, uvertură și în ultimul timp începuse să se apropie de lot. 

Și când am observat că destinația probabil ar putea fi Steaua m-am gândit că pe lângă Vlaicu, în acel lot mai sunt Melinte și Boldor, alți doi tineri de viitor care au nevoie de meciuri în picioare. În aceste condiții, e greu de înțeles ratiunea acestui transfer mai ales că sunt alte echipe, precum Dinamo, Baia Mare și chiar Timișoara care nu sunt foarte bine acoperite la uvertură și unde probabil ar avea sansa mai multor jocur, căci asta contează cel mai mult pentru un tânăr jucător, mai ales într-un rol atât de pretențios.  

Deja timpul de joc pentru cei doi tineri ai Stelei, Boldor și Melinte este destul de redus deoarece in lot mai este inca o uvertura de meserie, Patelesio Oneone, un tongan tanar si de viitor. Ce-i drept Melinte, având un profil diferit si calitati naturale precum viteza, acceleratie si un side-step eficient si spectaculos probabil că ar putea jucă și aripă/fundaș. Numai că ori nu joacă, ori joacă relativ puțin. Boldor a prins niște meciuri dar Melinte mai nimic. Dacă mai vine și Plai vor fi 3 uverturi tinere la un singur club. Cum timpul de joc e limitat de meciurile din întrecerile interne, care nu sunt tocmai lungi  pentru ca nu avem un numar mare de cluburi atunci și progresul lor va fi limitat de acest aspect pentru ca jocul e cel mai bun antrenament. Acești trei tineri au și profile tactice diferite, ceea ce îi face cu atât mai intresanti pentru viitor și pentru echipă națională.  

Desigur că le doresc din tot sufletul tuturor jucătorilor ieșeni să își găsească o echipă care să îi plătească decent (pentru că ce propun șefii clubului, pentru acest nivel, e bătaie de joc) dar sper că să ajungă la cluburi unde vor avea șansa să joace. Avem prea puține resurse și prea puțini jucători pentru a ne permite o astfel de risipă, de a ține pe bară cei mai buni tineri mijloacasi la deschidere. 

Sursa foto: Monitorul de Suceava

luni, 15 ianuarie 2018

Timișoara Saracens în Scutul Continental sau cum să îți complici viață singur.

Sâmbătă am vizionat un meci care n-ar fi trebuit să se întâmple într-o cupă europeană care se respectă. La  Batumi, într-o mare de noroi, pe un teren de tip agricol, Timișoara a întâlnit într-una dintre semifinale echipă georgiană care reușise o nesperată victorie în ultimul meci al anului trecut, în fără sarazinilor noștri, echipă mult mai titrata și mai valoroasă. Nu revin la meciul respectiv, cred că l-ați văzut cu toții și ai noștri au evoluat foarte slab. Ce-i drept, nu mai era nici o miză dar uneori trebuie să ții și la blazon iar jocul rezultatelor, unul puțin probabil, ar fi putut duce la pierderea calificării. 

Revenind la meciul de sâmbătă, e de înțeles de ce echipele din vest sunt reticențe să facă deplasări în estul Europei sau Asia (unde e Batumi din punct de vedere geografic) și cu atât mai puțin în orașe mai mici, in afara capitalelor. Terenul a fost absolut execrabil, o de tarla plină de noroi, ceea ce evident i-a avantajat pe georgieni.  Meciul de la Batumi a lăsat mult de dorit, mai ales din cauza noroiului persistent iar transmisia a fost atât de proastă în a două repriza încât TVR HD a încetat să mai difuzeze meciul care la un moment dat era imposibil de urmărit din cauza intreruperilor. Noroc cu difuzarea online de către georgieni, care a putut fi urmărită, în ciudă întreruperilor dese, vina aparținându-le în totalitate gazdelor. Din aceste motive a fost o reclamă proastă pentru aceasta competiție. Inregistrarea poate fi vizualizata aici.

Batumi este o echipă limitată, cu un joc vetust, bazat pe o apărare agresivă, în forță. Ocazional încearcă să joace la mână, profitând de faptul că au o uvertură decentă (Khmaladze)  însă de cele mai multe ori sfârșesc prin a-și da cu balolnul în cap, mai ales dacă au în față o apărare care poate pune o presiune decentă pe ei. Sa nu se inteleaga ca ai nostri au fost mai indemanatici iar in prima repriza, daca georgienii n-ar fi scapat balonul in cateva ocazii, ne-ar fi pus probleme si pe treisferturi. Sunt o echipă de moral, viscerală, care poate avea momente bune dacă e pe val însă fără o exprimare complexă în teren. În mod normal, Timișoara n-ar trebui să se chinuie cu o astfel de echipă nici măcar pe un teren foarte greu însă și-au complicat viață singuri prin alegerile facute precum suturi tactice foarte slabe, alegerea suteurului si chiar a primului XV. 

Primul aspect negativ este balamaua unde Rose și Seniloli nu au reușit să încropească nimic. Primul începe să arate că un pilier, se mișcă din ce în ce mai greu, șutează în dorul lelii și după grimase se pare că ar preferă să nu facă asta ci sa fie lasat in pace sa se certe cu arbitrul. Chiar dacă a fost un jucător bun, la momentul acesta nu-și justifica locul în echipă c titular, fiind alte opțiuni disponibile, in ciuda accidentarilor.  

Seniloli e pentru mine o enigmă cum are loc în echipă Fiji. Are ceva calități, atacă bine spațiul de lângă grămadă, mai ales în aparari rarefiate dar în rest nu ii iese nimic. Nu placheaza când e nevoie, pasează inconsistent, când prea sus, când prea jos și da dovadă de labilitate după ce greșește, își pierde încrederea și continuă să paseze autist la primul om care-l vede de cele mai multe ori pase de spital. Nu comunica cu înaintașii, nu observă cum sunt plasați aceștia, nu știe să conducă jocul și în general nu reușește să se integreze în jocul echipei. În ciudă vârstei și a lipsei de experiență, la momentul acesta Rupanu ar fi un jucător mai util pentru echipă și cuplat cu un jucător experimentat la 10 precum Umaga, care sa-l ajute si sa-l coordoneze daca e cazul, consider eu că ar aduce un randament mai bun. Ce-i drept a aparut in lot Luiters, care a arătat că are clasă și la care Rupanu ar fi bine să dechida bine ochii pentru că are ce învață de la sud-african. Cred că se va înțelege bine acest Luiters cu înaintarea Timișoarei.  

În aceste condiții, pare de neînțeles insistența cu care cei doi sunt titularizați indiferent de prestație, cu toate că a trecut jumătate de sezon de când fijianul e în lot iar la Rose cresterea masei e evidenta si pe cale consecinta si scaderea vitezei de executie, de altfel nici nu a mai fost convocat la Stejari. 

O altă chestiune curios abordată de catre tehnicienii echipei e situatia transformeurului. După plecarea lui Calafeteanu nu au fost semne că se caută soluții iar finala de anul trecut, câștigată pe piciorul lui Conache a fost din păcate uitată. Veți spune că a venit Luke Samoa, insă să nu uităm că Baia Mare a pierdut finala și pe piciorul lui. A mai venit Stefano Hunt dar a jucat destul de puțin, fiind mai mult accidentat iar în condițiile problemelor financiare din ultimele luni nici nu știu dacă mai e la club sau vrea să joace. În condițiile astea, să alegi în continuare să joci cu o uvertură lentă și fără șut (Rose) și să pui un centru crash ball că Manumua să suteze pare o încropeala care vine din teamă de a titulariza alti jucători. Conache merita o șansa serioasă după meciurile bune de anul trecut, câteva meciuri ca titular insa cu toate astea prinde echipa foarte rar, chiar în condițiile accidentărilor. Ce-i drept a fost si el accidentat, dar e in lot de ani de zile. Fara continuitate nu se va putea impune ca titular si nu va putea ajuta echipa. Punctele pierdute din loviturile de pedeapsă sau tentativele de țintă ratate pot fi prețioase, mai ales în astfel de meciuri de uzură și pe o vreme care te îndeamnă să sutezi mult si niciunul dintre Rose sau Manumua nu au aratat constanta la bete.

O altă chestiune ciudată e plimbarea lui Vlad Popă pe diferite posturi, după debutul fulminant de anul trecut de la Stejari (mare curaj a avut Howells atunci!). Sezonul acesta a fost fundaș, uvertură și centru. Ce-i drept el a acoperit mai multe poziții la juniori însă atunci când a intrat la centru am observat la el mai multă consistență și o dorință mai mare de a fi creativ în atac. E un placheur foarte bun, care până de curând nu s-a remarcat în situații ofensive însă părerea mea e că încearcă să-și varieze jocul cât mai mult, să fie un creator de faze și ar trebui să aibă mai multe șanse pe poziția lui, mai ales după plecarea lui Sefanaia.  

Este evident că accidentările au incurcat mult lucrurile însă ar fi bine ca echipă tehnică (sau ce-a mai rămas din ea după plecările lui Williams și Roach) să mai încerce și alte opțiuni și să evalueze periodic jucătorii, pentru că sunt prin lot insulari care nu știu să stea în grămadă și semnează statul de plată de câțiva ani, aduc un insular care pierde orice duel în grămadă ordonată în Super Ligă dar un Cătălin Sasu joacă în DNS.

La înaintare lucrurile au stat ceva mai bine, e drept a fost și o vreme care a favorizat un astfel de joc însă prima repriza a fost chinuitoare, timișorenii fiind fluierați mult prea des. E drept că arbitrul a fost ușor confuz în unele situații însă ei sunt fluierați mult și în meciurile locale iar aceasta situație la nivelul înaintării trenează de mai mult de un sezon și nu se observă tentative de a îmbunătăți acest aspect al jocului. Initial s-a dat vina pe arbitrii nostri, acum vedem ca afară e mai rau. E drept că atunci când ai în echipă un jucător care comentează fiecare fază, e greu să te pui bine cu arbitrul. În al doilea rând, nu e numai responsabilitatea antrenorilor acest aspect al jocului, este nevoie ca și jucătorii să cunoască regulamentul de joc, să observe obiceiurile arbitrului și să încerce să se adapteze la cerințele acestuia si sa comunice cu el, nu sa comenteze orice decizie.

Ceea ce aș dori să remarc la înaintare in mod negativ este ineficiența jocului în 22-ul advers. Batumi nu este o echipă greu de deschis și are tendința să aglomereze punctul de fixare cu mai mulți jucători decât este nevoie, atat in atac cat si in aparare, situație care inerent creează spații. În acest context, este de neînțeles de ce timișorenii nu au folosit mai mult pickngo în terenul advers, pe care ar trebui să-l știe bine de la națională. În schimb au deschis prea larg, tot pe grupuri de gramadari, ajungând din două pase urmate de puncte de fixare de la margine la centru, fără a  câștiga teren pentru că erau oricum lenti și permițându-le georgienilor să acopere terenul mai eficient în loc să-l aglomereze într-o singură parte si sa dea treisferturilor mai mult spatiu. In rest, inaintarea si-a facut bine treaba, a dominat tusa si s-a descurcat onorabil in gramada. 

Trebuie să-l remarc pe Radoi care este într-o creștere vizibilă si in opinia mea ar trebui sa fie prima optiune la echipa nationala. E tehnic, elegant, dedicat, cerebral, sigur în tușă și marchează din ce în ce mai mult. Poate n-ar fi rău să fie el căpitan deoarece cunoaște cu siguranță și limbă engleză având în vedere că a jucat în Anglia o bună perioadă de timp. 

A fost un meci care trebuia câștigat, în primul rând pentru că Batumi este o echipă semi-profesionistă în cel mai bun caz si ar fi fost rusinoasă inca o infrangere. Si prima infrangere a fost rusinoasă, chiar daca meciul aparent nu a avut miza. Probabil au câțiva jucători plătiți dar marea majoritate sunt amatori. Diferență a făcut-o, mai ales în repriza a două, cantitatea de pregătire tehnico-tactică și fizică, pentru că, evident, profesioniștii de antrenează mai mult și sunt mai bine pregătiți fizic. Din păcate însă, calitatea acestei pregătiri lasă de dorit și nu am observat ca ar face diferenta, agresivitatea georgienilor descumpănindu-i în câteva situații pe sarazini. Înfrângerea din grupe și-a spus probabil cuvântul, aceștia fiind prea respectuoși cu adversarul.  

Din păcate, sunt câteva blocaje mentale la nivelul conducerii (management și tehnică) ceea ce duce la solutii previzibile și limitate. Poate n-ar fi rău că managementul să arunce un ochi la staff-ul echipei naționale că să înțelegă ce înseamnă diferență calitativă de pregătire și cum fac aceștia diferență cu jucători care se exprimă mai slab la club și mult mai bine la Stejari. Poate nu ar strică să renunțe la câteva contracte de jucători și să pună un accent mai mare pe jucătorii români, mai ales că echipă de U20 a propus câteva nume foarte interesante anul trecut pentru prima echipă, fiind păstrați străinii care chiar își merită banii iar cu această economie de buget să fie adus un grup de tehnicieni (apărare, înaintare, skill-uri etc.) sau să fie școliți ai noștri în afară, care să îmbunătățească calitatea pregătirii. Totodată, echipe puternice de juniori ar putea fi un argument bun și pentru factorii de decizie din administrația locală de a asigură finanțarea clubului.  

Un exemplu de urmat din campionatele din vest este clubul Exeter Chiefs, un club mic dar care a beneficiat de o conducere rațională, a investit serios în viitor si academie, a adus implanturi de afară atât cât a trebuit și s-a bazat pe creșterea de jucători, ajungând în câteva sezoane de la postură de echipă de ligă a două la campioană Angliei. Chiar dacă ești campion în România, la rugby tot sărac ești așa că e bine să luăm aminte cum și-au drămuit alții resursele. Iar daca vor ca model numai pe Saracens pentru ca sunt campioni, ei bine si acestia au o academie de elita. 

Închei aici acest articol și promit să revin cu ceva despre testele din Noiembrie, atât ale noastre cât și cele ale altor echipe Tier 2.  

Succes Timișoarei în retur și sper să le dea cu terenul în cap, cam asta ar trebui sa fie diferenta dintre amatori si profesionisti. 
  


  

Quo vadis Stejari?

O sa intru direct in subiect, fara menajamente. Principalii vinovati de infrangerea cu Rusia sunt jucatorii, banca tehnica mai putin. Nu exi...