Băgarea de seamă e contagioasă!

Fără alte comentarii, pentru că nu vrea să-mi stric ziua unui foarte interesante partide test cu Samoa pe care o astept cu nerabdare!

Hai Stejarii!

Rugbyisti și bagatori de seamă

De ceva vreme am început să urmăresc mai indeaproabe Divizia Națională de Seniori după ce mi-a atras atenția victoria Bucovinei Suceava de sezonul trecut, dupa un meci bun pentru acest nivel jucat pe Arcul de Triumf. Există ceva mai multă ambiție, in acest sezon în eșalonul doi al rugbyului românesc și probabil, într-un viitor apropiat, vom putea vedea, în sfârșit, un nou club promovat în Super Ligă.

Actualul sezon este destul de interesant, cu 4 echipe in top despartite de 5 puncte, unele dintre meciuri fiind reprogramate din motive administrative. 

Mi-au atras atenția meciurile reprogramate și am găsit acest articol unde un club de rugby înțelege dificultățile temporare prin care a trecut un alt club de rugby din aceeași competiție, pentru că, după cum știm cu toții, nu stă nimeni în rugby pe roze din punct de vedere financiar, ca sa-si permita deplasari, amenzi si loturi de 50 de jucatori și au reprogramat meciurile pentru o data ulterioară.  Un gest firesc de fair play si o abordare pozitiva  din partea constănțenilor care au acceptt inclusiv să facă ei deplasarea pentru a juca meciul, desi ar fi trebuit jucat la Constanata, din pasiune pentru sport si solidaritate fata de partenerul de competitie.

Nu același lucru se poate spune și despre echipă cocoțată sper eu vremelnic pe primul loc, SCM Gloria Buzău care a refuzat o reprogramare a unui meci contra Științei Petroșani, care a anunțat că nu poate face deplasarea din cauza problemelor de lot cauzate de accidentări. Acum sigur că e dreptul buzoienilor să refuze, însă nici nu-i fair-play si nici în beneficiul competiției.  

Însă cel mai penibil episod este nemulțumirea mimata de oficialii clubului, la interpelarea presei locale. Scuze de bagatori de seamă, oameni cărora le-a fost frică să joace pe teren, în ciuda numelui și trecutului acestui club altfel respectabil. Din moment ce regulamentul permite reprogramarea cu acordul ambelor echipe, scuzele conducerii clubului sunt jalnice și privează inclusiv spectatorul buzoian de un meci de rugby fiind banii sunt in mare parte publici si atunci de ce sa ne intereseze daca vin spectatori la meci sau nu. Între timp, băgătorii de seamă de la Buzău vor jucă rugby ca mai jos sau iar publicul evident ca sa va duce la meciurile de fotbal care se joaca. 

Respectul pentru valorile jocului face adeseori diferența, mai ales pe termen lung, chiar și la niveluri mai mici, a se vedea câți juniori dau Tomitanii la loturile naționale, un club tânăr și fără istorie și câți juniori trimit buzoienii. 

Ce mai fac alti in Tier 2 - S01E02 - Testele din noiembrie 2017

Georgia a avut un meci deosebit de interesant impotriva canadienilor. Pentru a urmari mai usor ceea ce s-a intamplat, iata cele doua echipe:

GEORGIA:

1. Mikheil Nariashvili    -  (Montpellier, FR)

2. Jaba Bregvadze   -   (Krasny Yar, RUS)

3. Levan Chilachava   -  (Toulon, FR)

4. Kote Mikautadze  -  (Montpellier, FR)

5. Giorgi Nemsadze -  (Bristol, ENG)

6. Lasha Lomidze -  (London Irish, ENG)

7. Vito Kolelishvili -  (Clermont, FR)

8. Beka Bitsadze -  (Narbonne, FR)

9. Vasil Lobzhanidze - (Brive, FR)

10. Lasha Khmaladze -  (Batumi RC, GEO)

11. Mirian Modebadze - (AIA Kutaisi, GEO)

12. Merab Sharikadze (C) - (Aurillac, FR)

13. Davit Katcharava  - (Eniseyi-STM, RUS)

14. Giorgi Koshadze  -  (Rustavi Kharebi, GEO)

15. Soso Matiashvili   -  (Akademia Tbilisi, GEO) 

16. Shalva Mamukashvili -  (US Carcassonne, FR)

17. Kakha Asieshvili   -   (Brive, FR)

18. Soso Bekoshvili   -   (Brive, FR)

19. Giorgi Chkaidze    - (Stade Domontois, FR)

20. Giorgi Tkhilashvili  -   (RC Batumi, FR)

21. Giorgi Behadze  -  (Qochebi Bolnisi, GEO)

22. Revaz Jintchelashvili - (AIA Kutaisi, GEO)

23. Giorgi Kveseladze   -  (Armazi, GEO)

CANADA:

1. Djustice Sears-Duru – (Ealing Trailfinders, ENG)

2. Ray Barkwill – (Seattle Seawolves, US)

3. Jake Ilnicki – (Newcastle Falcons, ENG)

4. Josh Larsen – (Northland, NZ)

5. Evan Olmstead – (Newcastle Falcons, ENG)

6. Lucas Rumball – (Balmy Beach RFC)

7. Matt Heaton – (Darlington Mowden Park, ENG)

8. Tyler Ardron – (Waikato Chiefs, NZ)

9. Phil Mack – Captain (James Bay AA, CAN)

10. Patrick Parfrey – (Swilers RFC, CAN)

11. Taylor Paris – (Castres, FR)

12. Ciaran Hearn – (London Irish, ENG)

13. DTH van der Merwe – (Newcastle Falcons, ENG)

14. Brock Staller – (Meralomas RFC, CAN)

15. Andrew Coe – (Markham Irish,  CAN)

16. Eric Howard – (Brantford Harlequins, CAN)

17. Anthony Luca – (Burnaby Lake RFC, CAN)

18. Cole Keith – (James Bay AA, CAN)

19. Kyle Baillie – (London Scottish/, ENG)

20. Conor Keys – (UVIC Vikes, CAN)

21. Kyle Gilmour – (St. Albert RFC, CAN)

22. Andrew Ferguson – (Oakville Crusaders, CAN)

 23. Guiseppe du Toit – (UVIC Vikes, CAN)

Punctele de interes din cele două garnituri sunt reprezentate de decizia lui Milton Haig de începe cu mulți jucători tineri în linia de trei sferturi și găurile echipei canadiene evidente în pozițiile unde evoluează jucători din campionatul lor intern, amator și fără o structură adecvată pentru concentrarea valorilor la cluburi și meciuri puternice între echipe cu valoare cat de cat similara.

  

 Meciul s-a terminat cu un scor record pentru georgieni, 54-22 iar fundașul Soso Matiashvili (24 de ani) este noul deținător al recordului de puncte marcate într-un singur meci pentru Lelos, 34, evolutie incununata cu un eseu spectaculos.

Aici e partea cea mai interesanta, acest tanar care a marcat in vara un eseu Argentinei a avut în general în meciul împotrivă Pumelor o evoluție bună atât, cât a jucat după ce veteranul Kvirkashvili a ieșit accidentat și pare capabil să adauge o nouă dimensiune jocului georgienilor, ieșind la rampă în meciul de ieri. Are viteză foarte bună și un joc de picior excepțional. Încearcă să speculeze fiecare ocazie și fiecare spațiu pe care îl observă în linia de apărare adversă sau în spatele acesteia și se intercalează în atac atat ca finalizator cât ca jucător de creație, în special prin șuturi de urmărire pentru aripi. Dacă aș fi Haig, ar fi titular meci de meci pentru că aduce opțiuni noi în jocul echipei.  

  

 Ceilalți tineri georgieni nu s-au remarcat în mod deosebit. Lobzhanidze nu a evoluat rău însă nu se observă la el o creștere în joc. Așteptam mai mult de la Koshadze (20 de ani) care a fost liderul de eseuri marcate în Campionatul European de Rugby din primăvară însă a evoluat șters și a fost nesigur în apărare. Modebadze (20 de ani) deși a înscris un eseu a evoluat la fel de șters in restul meciului. Jintchelashvili (22 ani), o uvertură în care georgienii își pun mari speranțe nu a apucat să între în teren iar Kveseladze (20 de ani) a evoluat prea puțin pentru a fi concludent.  

  

 Pachetul georgian a dominat meciul cu autoritate și a adus constant puncte. Scorul este mare, nu au marcat atâtea puncte de mult timp, mai ales impotriva unei echipe de aproximativ acelasi nivel însă slăbiciunile lor rămân in contiuare nerezolvate și anume linia a două unde numai Nemsadze este la un nivel adecvat precum și problemele de mânuire a balonului, linia de troacari statică pe care o apărare blitz o poate anihila în ciuda valorii înaintării. Le lipsesc jucătorii de creație și Khmaladze nu e tocmai o uvertură, e mai mult un centru care poate jucă și la 10 și nici nu au fost testate până acum alte opțiuni pe această poziție. De fiecare data cand adversarii lor au avut spatii, apararea Lelos s-a clatinat si a primit doar 22 de puncte pentru ca jocul Canucks a fost foarte dezorganizat si naiv. 

  

 Canadienii sunt cei care le-au dat ocazia să puncteze atât de mult, e mai degrabă un meci pierdut la diferență mare de canadieni si nu castigat la diferenta mare de georgieni. Problemele sunt în primul rând în primele două linii care în ciudă faptului că au și jucători de clasă precum Olmstead nu rezistă unei grămezi bine pusă la punct.  Cei doi pilieri canadieni nu-si justifica contractele profesioniste in campionatul englez iar rezervele de linia intai aveau un vizibil deficit de gabarit. Cu toate ca au jucatori de calitate incontestabila (Adron/Olmstead/Van der Merwe/Mack), fara prestatii decente in pozitii cheie precum 1-3/10/15 nu ai cum sa construiesti un plan de joc. 

  

 Uvertura a fost o poziție unde canadienii au suferit mult, fiind puși de multe ori pe picior greșit de deciziile lui Parfrey care a fost inexistent în atac si a ajuns chiar in situatia sa faca pasi in spate dupa ce primea balonul de la demi dupa care alerga lateral si pasa la un coleg de echipa deja marcat de 3 jucatori adversi. Nu suteaza nici lung nici precis si nu placheaza. Fundașul Coe a avut un meci la fel de slab, deciziile sale afectând scorul final. A șutat direct în brațele adversarului în două ocazii iar când a avut opțiuni de joc inclusiv spațiu să suteze sau colegi cărora să le paseze în situații mai bune a intrat direct între 3 apărători georgieni și a pierdut balonul.  

 Canucks au avut ceva succes in aparare in prima repriza deoarece atacurile georgiene pe troacari au fost lente si previzibile sau incheiate cu inainte sau greseli de manuire insa au cazut complet in repriza a doua. O serie de teste foarte buna pentru Canada din punct de vedere al nivelului de joc, care a inceput acum o saptamana impotriva Maori All Blacks cu o infrangere consistenta, a continuat cu Georgia dupa o saptamana si urmeaza meciurile cu Spania, o echipa in crestere cu multi jucatori francezi si se va finaliza cu Fiji. Noi jucam doar doua meciuri, ce-i drept bune ca nivel insa Maori si fijienii sunt peste Samoa si Tonga.

E o situatie dificila pentru Canada care se afla acum 2-3 ani pe locul 12 in rankings si acum este pe 24. 

Meciul poate fi vizualizat mai jos:

Rezumat video:

 Samoa vine după o perioadă slabă, în care a pierdut calificarea directă la mondiale în față Tonga și Fiji și va trebui să meargă la baraj. Schimbarea de antrenor pare să fi adus ceva organizare în jocul lor după dezordinea din vară iar nouă echipă tehnică abordează acest aspect prin păși mărunți. Nu s-au remarcat cu o tactică de joc deosebită ci au încercat să facă lucrurile de bază adică placaje, pase, spontane cât mai bine și deosebit de disciplinat pentru o echipă obișnuită cu cartonașele. Nu prea am văzut în acest meci placajele înalte sau cu braț rigid, atât de dragi jucătorilor din zonă Pacificului. Le place jocul mai puțin structurat și percutant, în forță și nu deschid des pe aripi. Au un joc de pick n' go foarte eficient cu pase descărcate scurte și câștiga mult teren în acest fel și uzează astfel apărarea adversă. 

 Au fost siliți să improvizeze cu Tim Nanai-Williams la uvertură el fiind de fapt aripă sau fundaș, mai rar centru exterior. Educat la Chiefs de către fantasticul antrenor de trei sferturi Wayne Smith, știe bine jocul și s-a adaptat binișor la uvertură, excelând în pătrunderi rapide urmate de joc la mână către coechipieri. Are însă lacune la șutul din mână sau din alergare și nu a căutat duelurile cu șuturi tactice, le-a evitat și le-a încheiat cât de repede a reușit, ce-i drept fiind presat în multe situații de flankerii scoțieni și silit să suteze iar de cele mai multe ori a cautat tusa. De urmărit dacă și în meciul cu noi va juca pe aceeași poziție. În lipsă tânărului Leuila care a avut o evoluție deosebit de solidă în vară în pofida înfrângerilor, au covocat doi jucători de viitor din campionatul Australiei însă au considerat probabil că e riscant să înceapă cu aceștia pentru că, până la urmă sunt semiprofesionisti și lipsiți de experiență. 

 Grămadă ordonată este un aspect al jocului unde insularii au ceva probleme. Pilierul dreapta, Brighouse este de fapt specializat pe partea stânga a grămezii și scoțienii i-au pus probleme deși linia întâi a acestora nu este ceva special, în afară de Nel, care jucă însă pe partea cealaltă și a ieșit devreme din teren, în jurul minutului 30. Scoțienii nu au insistat mult pe grămezi însă pilierul insular a cedat de câteva ori, uneori decisiv, dând ocazia scoțienilor să câștige grămezi în 22-ul sau terenul insularilor. Ar fi fost excelent să-l avem și pe Țăruș în lot pentru acest meci, până la urmă Ursache este totuși un pilier stânga și la acest nivel este destul de dificil să schimbi partea. Sasagi a intrat în locul lui Brighouse în a două repriza și s-a văzut acest lucru, grămadă a fost mult mai stabilă.

 Fac cu greu față molurilor, nu știu să le apere și scoțienii au marcat eseuri de două ori prin acest procedeu. Au avut probleme în apărare atunci când adversarii au apăsat pe pedală și au atacat cu percuții succesive urmate de spontane rapide care au creat spații pentru troacari. Scorul îi flatează întrucâtva deoarece revenirea insularilor s-a produs după minutul 60 când scoțienii au introdus câțiva debutanți, de pildă pilierul stânga scoțian e jucător profesionist din vară.  

Meciul poate fi vizualizat mai jos:

Rezumat video:

Germania  a început seria testelor de toamnă cu Brazilia, Statele Unite ale Americii și Chile selectând în grup extins de jucători, mulți dintre ei fiind debutanți. Federația Germană a început să urmărească mai serios ligile inferioare din Marea Britanie sau Franța și să selecteze jucători cu descendentă germană sau născuți în Germania. În lotul selecționat de sud-africanul Kobus Potgieter sunt incluși cea mai mare parte a jucătorilor care evoluează în Germania, dar și 11 jucători fără selecții, care vor avea ocazia de să arate că merită se evolueze la acest nivel.  

  

Cei mai mulți jucători provin de la Heidelberger RK, clubul profesionist finanțat de omul de afaceri Hâns-Pețer Wild-de curând și președinte al Stade Français-care contribuie cu 18 jucători. 

  

Numele noi pe înaintare includ jucătorul de linia a două Adam Preocanin (Anglia) fost  la Ealing Trailfinders și London Scottish, care se califică printr-un bun bunic german, Luke Dyckhoff de la Bargoed (Țara Galilor), tânărul sud-african Ayron Schramm și puternicul jucător de linia a două al Vălence d'Agen, Félicien Vergnon. 

  

Pe treisferturi a apărut un german născut în Nouă Zeelandă, trecut pe la Glasgow Warrios,  Hagen Schulte, utility sud-african Wynston Cameron-Dow care a jucat de asemena câteva sezoane în Nouă Zeelandă, Mathieu Ducau (centru, Tarbes) sau Harris Aounllah, fundașul lui Dijon.  

  

Aceștia se adaugă unei echipe respectabile, mai ales dupa ce au reusit sa-i infranga pe Stejari, care poate include jucători precum Tussac (pilier, Castres), Tumenyev (taloneur, Strasbourg), Erik Marks (linia a două, La Rochelle), Tim Menzel (demi, Strasbourg), Chris Hilsenbeck (uvertură, Vannes) sau Sebastian Ferreira (linia a treia, academia lui Newcastle Falcons). 

  

Meciul de debut in seria testelor de toamna, impotriva Braziliei, din 11 noiembrie 2017 s-a încheiat cu o victorie clară a germanilor, 45-12, într-un meci în care au dominat clar și fără pe pachetul de inantare o echipă braziliană căreia îi lipsesc gramadarii capabili să joace la acest nivel. Deși eu marcat două eseuri frumoase pe trei sferturi, brazilienii nu au avut puterea să reziste înaintării germane, pierzând ușor toate momentele fixe si spontanele. Un meci destul de puțin atrăgător, fără istoric care însă marchează faptul că germanii și-au construit un joc mult mai complet, mai ales pe înaintare, după ce în testul din 2015 brazilienii au jucat de la egal la egal. E greu de evaluat progresul germanilor în lipsă unei opoziții care nu a putut să le pună probleme în acel compartiment însă pare să fie echipă din Campionatul European de Rugby care a crescut cel mai mult în ultimii ani. 

In concluzie, meci castigat de nemti numau pe forta pachetului de inaintare, zici ca-i antreneaza Apjock ☺

  

 Rezumat video:  

Tonga a făcut un meci bun cu o selecționată a Barbarilor, încheiat cu o înfrângere strânsă a insularilor, 24-27. Nu am vazut meciul asa ca nu o sa comentez nimic, daca gasiti un link pe undeva lasati-l va rog la comentarii. 

Ce mai fac alții în Tier 2 - S01E01

Încep astăzi un șir de poștări periodice despre ce mai fac alte națiuni Tier 2 din rugbyul mondial, în primul rând pentru că sunt foarte multe surse despre Tier 1, inclusiv site-ul FRR care face cronici la meciuri din The Championship sau 6 Nations unde nu sunt deloc români implicati și prea puține surse  interne despre ceea ce se mai întâmplă în națiunile direct concurente cu noi din Tier 2.

Portugalia are mare grijă de echipele de juniori după ce a ajuns în finală U20 World Trophy fiind învinsă cu strâns de Japonia care s-a întors în eșalonul de elită, World Cup

Reamintim ca Portugalia U20 a câștigat entuziasmant turneul U20 European Trophy 2017 organizat la București, etalând un rugby complet, cursiv, foarte tehnic si fără a avea mari individualități in lot, bazat pe circulația rapidă a balonului. Ce au făcut juniorii nostri nu prea dorim să ne aducem aminte.

Și iată că portughezii deja se gândesc la generațiile următoare ai au organizat un meci cu o selecționată U 18 din Irlanda pe care l-au pierdut ce-i drept cu 46-12 dar care probabil a fost o bună experiență pentru tinerii jucatori portughezi. Între timp, echipă U18 a României face cantonamente sub comandă unor antrenori care au contabilizat destule eșecuri la acest nivel. Cu cine joacă meciuri de pregătire nu știm.

Georgia este țara unde Federația de specialitate are un dialog real cu suporterii. Președintele federației locale, Gocha Svanidze si Bacho Khurtsidze, directorul sportive al Academiei Naționale de Rugby a Georgiei s-au întâlnit cu suporterii și au răspuns timp de 3 ore întrebărilor. Cât durează conferințele de presă ale FRR? 10 minute maxim.

S-a discutat pe marginea mai multor subiecte, de la programul meciurilor de la Cupă Mondială din Japonia și terminând cu situația echipelor de junior. Bref, noutățile ar fi următoarele:

- Vor prelungi contractul actualei echipe tehnice a Lelos, Milton Haig, Richard Graham, Brad Harris și Levan Maisashvili , urmând să adauge staffului și sunt discuții pentru a aduce un specialist de nivel internațional specializat pe un anumit aspect al jocului.

- A fost prezentat și noul medic al lotului, care dorește dezvoltarea medicinei sportive, fiind conștienți că vor trebui să dezvolte acest departament pentru a reuși să egaleze performanțele echipelor de Tier 1.

- Unul din jucătorii sub 20 de ani se va antrena la o academie din Irlanda.

- Turneul U20 premergător Cupei Mondiale U20, la care ar fi urmat să participe și România alături de naționalele U20 ale țărilor din 6 Nations nu va mai avea loc însă Georgia U20 va juca meciuri de pregătire în Anglia sau Țara Galilor, unde se va pregăti o săptămâna, va jucă cu Franța U20 și este posibil să efectueze un țur în Africa de Sud în mai 2018.

-  În privință testelor Lelos, vor juca în iunie 2016 cu Japonia și echipe din insulele din Pacific (nestabilite încă) iar în noiembrie 2018 vor jucă acasă cu echipe din Pacific (nestabilite încă) și Italia.  În Mai 2018 s-ar putea că Lelos să găzduiască o echipă surpriză, mă gândesc că sunt Barbarii Francezi.

-  La academiile de juniori georgiene ținerii sunt educați și prin alte metode adică bilete la teatru, cărți și se încurajează obținerea de rezultate școlare cât mai bune. Adică educație nu circul de pe margine oferit de mulți antrenori români de la categoriile de vârstă.

Spania a anunțat echipă care va jucă cu Canada în această tomana, în mare parte similară cu echipă care a avut un rezultat strâns cu Tonga toamnă trecută. Din 26 de jucători, numai 4 sunt născuți în Spania, restul fiind jucători care evoluleaza, au evoluat, s-au născut ori s-au format în Franța sau alte țări. E o performanta rara, trebuie sa recunoastem insa scopul scuza mijloacele.

De reținut că probabil pentru meciul de anul viitor de la Madrid, acești jucători vor fi probabil prezenți iar acel meci contează pentru calificarea la Cupă Mondială, fiind probabil cel mai greu și cel mai important meci din primăvară lui 2018 si fara indoiala ca spaniolii considera ca se pot califica, fie direct fie dupa meciurile de baraj.

Canada a jucat un prim meci din seria testelor din noiembrie contra Maori All Blacks terminat cu 9 – 51 în favoarea neo-zeelandezilor. Meciul poate fi vizualizat aici:

Repriza 1  Repriza 2 Rezumat video

Nu e mare lucru de remarcat în jocul canadienilor, fiind foarte vizibilă diferență de experiență și știință a jocului, Maori fiind o echipă foarte inteligență și orice mică greșeală împotrivă lor i-a costat pe canadieni care au avut însă și mici motive să fie optimiști, nu prea multe însă atâta timp cât de pildă la primele două linii și mijlocași nu au soluții.

Ce este însă de remarcat e organizarea impecabilă a meciului, cu totul diferită față de meciul nostru din iunie care s-a jucat în spatele unui câmp cu porumb și asistentă record pentru această țara inregistrata la aceasta partida care cu siguranta le va mai garanta teste cu echipe Tier 1. Noi nu am primit un astfel de meci in afara Cupei Mondiale din 2006.  Federatia Canadiana se pare totuși că a învățat din greșelile ultimilor ani și chiar dacă echipă nu prea au, măcar să puncteaza la capitolul imagine. Pe când vom vedea și la noi preocupări pentru ridicarea profiului internațional al rugbyului românesc? Degeaba avem rezultate dacă mulți nu vor să joace cu noi din cauza numărului mic de spectatori.

Samoa o duce rău, federația lor e aproape de faliment, sunt și mari probleme de corupție, favoritism și nepotism și englezii (de origine din insulele din Pacific) fac un gest frumos însă nu cred că poate ajută rugbyul samoan în general. Până nu își vor rezolvă problemele interne de corupție nimeni nu se înghesui să îi finanțeze iar banii sunt la sponsorii internationali pentru că țara e una săracă, nu-și permite milioane de dolari pentru echipa de rugby.

Câteva articole mai vechi despre situația rugbyului din Samoa, pentru a va face o idee, gasiti aici si aici.

Pare cunoscuta reteta? Seamănă cu se întâmplă pe la unele cluburi de juniori de la noi, care astăzi nu mai au echipe, incearca insa sa le ia de la altii dar au stadion și reprezentanții lor, deși au supervizat această distrugere și-au dat dovadă de incompetența sunt aleși în continuare prin tot felul de comitete și comisii.

Uitându-ne prin curțile omologilor noștri, FRR seamănă la comunicare cu serviciile de informații, aflăm totul în stil minimal, cu picătură, în articole sumare postate pe site-ul cu interfață de blog sau prin conferințe de presă de 10 minute. Bunăoară nu se știe mai nimic despre noul antrenor sud-african al lotului U20 și știrea a fost data în premieră de un site din Cluj-Napoca în urmă cu câteva luni, la prima convocare a lotului și exemple ar mai fi însă mă opresc aici pentru că e doar luni.

Deși jucătorii, antrenorii și conducerea își fac bine datoria și echipă națională joacă mult peste posibilitățile campionatului intern, deși se organizează din nou acțiuni menite să crească aria de selecție și să ajute jucătorii să se dezvolte, capitol unde Federația punctează convingător și avem și rezultate bune în meciurile internaționale în urmă acestor inițiative, se pare că suntem în urmă la capitolul relații internaționale, nu obținem meciuri puternice, nu avem vizibilitate, nu ne cerem drepturile așa că vom aștepta să aflăm cu cine jucăm în ferestrele din iunie și noiembrie cu post, rugăciune și acatiste. Pentru că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Or poate vom fi contraziși în curând...

Schimbari de ultima ora in lotul Manu Samoa.

În urma accidentărilor, au fost operate câteva schimbări în lotul Manu Samoa care va face deplasarea la București pentru meciul din 18 Noiembrie 2017

Veteranul Kahn Fotuali'i și un alt demi, Auvasa Faleali'i (Nevers FRA) nu vor mai face deplasarea în emisferă nordică cu lotul echipei ceea ce va da ocazia sa se remarce înlocuitorilor lor, Pele Cowley și Dwayne Polataivao, ambii legitimati la cluburi din Nouă Zeelandă.

 Un alt veteran care va lipsi este Logovii Mulipola (Leicester Tigers), acesta fiind înlocuit de  Howard Sililoto (Northland, NZ) care probabil va debuta în unul dintre cele trei meciuri pe care Samoa le va jucă în această toamnă.

 Nu să fost stabilit încă înlocuitorul pentru pilierul lui Stade Français, Paul Alo-Emile.

 În această toamnă Samoa va jucăm împotrivă Scoției (11 noiembrie), României (18 noiembrie) și Angliei (25 noiembrie).

Samoa a anunțat lotul pentru meciul de la București.

Stejarii vor intalni Samoa pe 18 Noiembrie 2017 de pe Arcul de Triumf si acesta este lotul anuntat de Samoa:

Pilieri:

Jordan Lay (Mitre 10 Bay of Plenty NZ)

Donald Brighouse (Mitre 10 Otago NZ)

Logovi’i Mulipola (Leicester Tigers UK)

Paul Alo-Emile (Stade FrancaiseFRA)

Hisa Sasagi (Mitre 10 Otago NZ)

Taloneuri:

Ma’atulimanu Leiataua (Stade Aurellacois FRA)

Motu Matu’u (Gloucester UK)

Linia a doua:

Chris Vui (Bristol UK)

Fa’atiga Lemalu (NZ)

Josh Tyrell (Mitre 10 North Harbour NZ)

Brandon Nansen (Mitre 10 North Harbour NZ)

Linia a treia:

Tala James Ioane (Sale Sharks UK)

Piula Fa’asalele (Toulouse FRA)

Jack Lam (Bristol UK)

Taiasina Tafua (Lyon FRA)

Maurie Fa’asavalu (Oyonnax FRA)

Ofisa Treviranus (London Irish UK)

Demi:

Kahn Fotuali’i (Bath UK)

Auvasa Faleali’i (Nevers FRA)

Melani Matavao (Aana Chiefs SAM)

Uvertura:

Rohan Saifoloi (Sydney Rays AUS)

AJ Mamoe Alatimu (Brisbane City AUS)

Centri:

Kieron Fonotia (Ospreys WAL)

Alapati Leiua (Bristol UK)

Reynold Lee Lo (Cardiff Blues WAL)

Aripi/Fundasi:

Tim Nanai Williams (Mitre 10 Counties Manukau NZ)

Paul Perez (Toulouse FRA)

Ah See Tuala (Northampton UK)

Jamie-Jerry Taulagi (Exeter UK)

David Lemi (Bristol UK)

Management

Antrenor Principal: Fuimaono Titimaea Tafua

Antrenor Secund: Muliagatele Brian Lima

Consilier: Soifua John Schuster

Antrenor Inaintare: Zane Hilton

Antrenor Aparare: Graig McGrath

Sursa

După un șir de meciuri slabe în vară, culminând cu o înfrângere acasă cu 16 – 38 în față Fiji,  demisia lui Alama Ieremia a părut un lucru firesc deoarece nu a reușit decât două victorii în 10 meciuri și misiunea noului antrenor al Manu Samoa este probabil refacerea moralului echipei. Și atunci a convocat tot ce are mai bun, cu mențiunea că lipsesc totuși unii veterani. 

Principala misiune a antrenorului demisionar a fost aceea de a întineri echipă, deoarece mulți jucători vor fi în jurul vârstei de 35 de ani sau chiar mai mult în 2019. Nu i-a ieșit prea bine însă a avut si reusite, în primul rând au reușit cooptarea lui Paul Alo-Emile că pilier dreapta, prozitie unde nu prea avea optiuni iar vârstă lui Mulipola începe să se vadă.  

Uvertura era un capitol unde aveau talent tânăr și sunt surprins că în special D'Angelo Leuila sau Patrick Faapele nu sunt în lot, cu atât mai mult cu cât lipsește și veteranul Tusi Pisi (35 de ani). Pare compartimentul cel mai slab, cei doi jucători convocați evoluând la nivel semi profesionist în cel mai bun caz.  Nici tânărul taloneur at lui Harlequins, Elia Elia nu este in lot.

Cum jucători tineri la nivel profesionist nu prea au avut ocazia să joace, sau nu au fost selectionati sau nu au vrut sa vina până acum la meciurile test, observ că au apelat din nou la veterani precum  Kahn Fotuali'i (34 de ani) și David Lemi (35 de ani) care e greu de crezut că vor jucă și în Japonia în 2019.  

Echipă convocată este foarte puternică, pe hârtie cel puțin și pare mai puternică în comparație cu Tonga care i-au învins totuși la Pacific Nations Cup în iunie 2017 cu 30-26. 

Echipa convocata este foarte puternica, pe hartie cel putin si pare mai puternica in comparatie cu Tonga care i-au invins totusi la Pacific Nations Cup in iunie 2017 cu 30-26 intr-unul din foarte rarele ocazii in care au jucat un meci test pe un stadion din capitala micii insule, Nukuʻalofa. 

Se anunța un meci foarte interesant, unde vom vedea câțiva jucători celebri precum aripă Tim Nanai-Williams, varul lui Sonny Bill Williams, Kieron Fonotia (ex – Crusaders) sau pilierul Logovi'i Mulipola (Leicester Tigers) într-o echipă experimentată care poate pierde un loc în clasamentul World Rugby în cazul în care vor fi învinsi de Stejari. Meciul are astfel o miză importantă pentru ambele echipe, oaspeții vor dori să iasă din păsa neagră prin care trec iar gazdele vor dori să confirme formă bună din ultima perioadă.  

Tonga a anuntat echipa ceva mai devreme care a fost prezentata deja pe pagina FRR.

Ca sa nu cumva sa lipsiti de la meci, iata cum arata dansul razboinic al samoanilor:

Cu o floare nu se face primăvară.

Sâmbătă 20 octombrie 2017, pe o vreme superbă, s-a desfășurat prima și probabil ultima acțiune a selectionatei România A in 2017, o selecționată aparută după reorganizarea cupelor europene și îndepărtarea de către EPCR a echipelor de acest fel din competiție, din nevoia de a încerca ținerii jucători români care sunt susceptibili de a face pasul către Stejari.

Bref, două echipe, România A (galbenii) și XV-le Președintelui (albaștrii), ambele de fapt formate din jucători care pot ajunge să evolueze pentru națională de seniori, s-au înfruntat după o pregătire de câteva zile sub supravegherea staff-ului naționalei și a antrenorilor din Super Ligă, nefiind prezenți însă timișorenii (cu o exceptie) care au avut de disputat un meci în Scutul Continental împotriva CDU Lisabona.  

A rezultat un meci de vacanță, mai puțin relevant din punct de vedere al jocului echipelor, dat fiind timpul scurt de pregătire in care cele doua echipe nu au putut capata coeziune însă vivace, chiar spectaculos pe alocuri, căruia i-a lipsit din păcate orice miză. 

Cu toate astea, s-au putut observă câteva șabloane de joc precum spontanele unde galbenii au trimis mulți jucători în suport pe posesia proprie, au aglomerat mult, ceea ce nu e rău dacă forțezi o penalitate la un moment dat însă dacă o faci repetat poate duce la oboseală prematură în meci și scade semnificativ viteză de joc.

Tușele au fost oarecum derutante si le-am urmarit in mod special deoarece Stejarii au suferit la acest capitol in ultimii ani. În debutul partidei, deși s-a aruncat scurt din margine, în capul liniei, s-a jucat larg, deși în câteva ocazii există superioritate pe partea închisă. Ulterior, s-a încercat revenirea spre partea închisă unde rămăsese superioritate și erau înaintași la suport și acest șir de faze de joc a ieșit de câteva ori însă probabil lipsă de coeziune a echipelor a contat în modul în care a fost pusă în practică. S-a bătut însă de obicei linia avatajului deci tind să cred că s-a lucrat o astfel de fază la antrenament și probabil vom mai vedea astfel de șabloane încercate din fazele fixe.

 

Un lucru care iese în evidența de câte ori urmăresc echipe românești în comparație în special cu cele din Premiership și, într-o mai mică măsură din Super Rugby este că ale noastre pasează frecvent în față liniei de jucători care așteaptă balonul relativ aproape de adversari, fara a avea adâncime.

Acest lucru se datorează faptului că rugbyul anglo-saxon este influențat foarte mult de modeul de atac al rugby league unde balonul se pasează mult spre liniile din spate, adanc în propriul dispozitiv. Motivul este că jucătorii aflați în liniile din spate au mai mult spațiu să accelereze iar apărarea va avea dificultăți în a observă care sunt cei care vor primi balonul și în ce unghi vor atacă linia de apărare.

Insa rugby league se bazează pe seturi de 6 faze în care o echipă are posesia și foarte rar vezi ceva interesant în fazele 1-4 iar acest lucru face că rugby league să fie foarte conservator în atac, scopul fiind să folosești cât mai bine setul de 6 faze de joc iar în lipsă unei șanse de șut în primele faze să suteze balon de urmărire către terenul de țină. Rugby union nu are o structură așa rigidă și prin urmare găsesc că e contraproductiv un astfel de împrumut dacă jocul echipei va depinde exclusiv de astfel de șabloane, prin urmare găsesc că e îmbucurător faptul că echipele românești au și altă abordare și ar fi foarte bine dacă ar putea alterna acest tip de atac, unde o înaintare mobilă poate fi de mare ajutor cu cele din adâncime, în viteză. Jocul celor doua echipe a suferit oarecum și datorită celor două uverturi care au fost relative statice și lente și s-au poziționat prea mult în adâncime, atacând destul de puțin apărarea adversă, cu atât mai mult cu cât cele două defensive nu au avut coeziune și viteză însă în apărarea galbenilor nu pot să nu observ că de pe margine am avut impresia că demiul nu-l simpatizează foarte mult pe decar ;)

Prestația celor două uverturi, Oprea (Baia Mare) și sud-africanul Barron (CSM București) nu a entuziasmat și cu asta trec la analiză unor prestații individuale, probabil mai suggestive deoarece cele două echipe au avut doar 5 zile de pregătire în comun și evident le-au lipsit automatismele, rezultând multe greșeli individuale care probabil nu ar fi fost atât de frecvențe la echipă de club.

 

Intrarea lui Plai pe teren s-a simțit, albăstrii au căpătat un suflu nou și au atacat mult mai periculos și variat în ultimele minute. Recunosc că îmi place acest jucător și sper să crească deoarece aduce acel X-factor în linia de trei sferturi care nu poate fi antrenat , ori îl ai ori nu, însă poate fi îmbunătățit cu ajutorul unui antrenor bun. Inițial a început slab, a greșit încercând o rezolvare personală însă și-a revenit în joc și a făcut ceea ce trebuie să facă un conducător de joc, a păsat precis și a combinat pentru a creă spații coechipierilor. În general atacul albaștrilor a fost mai rapid și mai imprevizibil iar aspectele pe care ar trebui să le ia în considerare Plai este să caute mai puțin rezolvările personale și să joace mai mult pentru echipă. Este dificil pentru el, jucând la Iași, în situația în care este clubul în acest an, cu o echipă foarte tânără, să facă pasul spre națională mare și cred că a fost dezamăgit de faptul că au fost titularizațe două uverturi care nu s-au remarcat foarte mult dar care joacă la echipe mai galonate.

Depinde doar de el să fie mai constant în meciurile din Super Ligă, să își îmbunătățească șutul, să caute să își conducă echipă că un veritabil manager al jocului, să știe când să caute tușă, când să paseze, când să atace linia fără a caută rezolvări individuale nechibzuite din exasperare sau lipsă de răbdare, în general să gândească cu două trei faze înainte. 

Evoluția lui Adrian Ion în ultimii ani justifica o convocare la echipă națională iar meciul de sâmbătă mi-a întărit această covingere. În primul rând, face foarte bine munca de jos a unui jucător de linia a treia, fără a ieși în evidența, fără a fi fluierat de arbitru des, într-un cuvânt pune osul la tot ce trebuie să facă un flanker, placaje, ruck-uri, breakdown și știe să dea pase descărcate când trebuie, nu le irosește pentru că nu are soluții și nu le aruncă la întâmplare. Dintre jucătorii consacrați este singurul la care mă voi referi în acest post pentru că ar merită o convocare.  Meciul acesta nu a fost pentru Burcea, Kuselo, Lomani, Doneghan, toți având valoare recunoscută ci pentru jucătorii mai tineri. 

Am încercat să urmăresc în principal liniile întâi și a două, compartiment care în opinia mea, prin ponderea în care este implicat atât în fazele fixe cât și în jocul în câmp determină în 90% din cazuri echipă învingătoare. Fără îndoială Pristăvită este o certitudine pentru Stejari iar Gordas a avut câteva momente mai dificile în față lui, mai ales în grămadă ordonată. Cu toate că depune mult efort în apărare, nu fără rezultate, este de multe ori prea timid și pare să îi lipsească încrederea în șine. Ce-i drept un pilier se maturizează mai târziu și el este destul de tânăr așa că normal că lui Gordas să i se acorde șanse în continuare, mai ales că nu avem multe soluții pentru postul de pilier dreaptă. 

Alexandru Savin cred că va fi unul dintre cei convocați în noiembrie pentru cele două meciuri test, a evoluat constant bine în Super Ligă și este puternic și mai ales mobil pentru un pilier. De asemenea, mi-a plăcut Doroftei pe care îl remarc pentru aceleași calități, mobilitate bună pentru un jucător cu o asemenea talie. Ambii s-au remarcat prin a reuși să câștige teren chiar în placaj, stau bine pe picioare, sunt mobili și nu sunt  fluierați prea des de arbitri iar acesta este un aspect important având în vedere că Stejarii au cam luat galbene în aproape fiecare meci. 

În linia a treia n-ar fi multe de spus. Probabil Bucurescu ar fi fost convocat până acum, pentru că are bune  calități, dacă ar fost mai disciplinat însă joacă destul de haotic. Arvinte crește în joc dar cred că îi trebuie constanța la club și va fi greu pentru el să se impună într-o linia a treia cu atâția jucători consacrați. 

La demi Țiglă nu pare a fi departe de nivelul lui Bratu însă niciunul dintre cei doi nu se apropie de nivelul lui Surugiu care în opinia mea ar putea face față fără prea mult stres în Top14 sau Premiership. 

 La treisferturi, singurul timișorean convocat, Vlad Zaharia a arătat bune calități de finalizator însă are de lucrat la poziționarea în apărare. Mi-a mai plăcut Porojan, sper să prindă mai multe meciuri la club și așteptăm mai multe de la Neagu după formă bună din Super Ligă, din păcate s-a accidentat prea devreme pentru a fi relevanță evoluția lui. 

Îmbucurător a fost că unii jucători de la echipele mai mici au avut loc în aceast trial și cam toți cei de la Iași și Cluj au arătat că pot face față la acest nivel iar pentru un puști ca Ballok, deloc complexat de nivelul de joc, această convocare posibil sa reprezinte un stimul puternic și va fi un semn și pentru alți tineri că vor avea șansa lor. 

În cele de mai sus nu am încercat să fac o analiză completă a lotului rulat, am făcut doar câteva observații cu caracter general și sunt sigur că stafful Stejarilor vor  trage mult mai multe concluzii din analiza jocului.

Și cu asta ajungem la aspectele negative ale acestui eveniment, care nu țin numai de meciul în șine ci și de organizare:

 1.            Un meci pe an este prea puțin. Anul trecut au fost două, cu galezii de la Crawshays WRU President's XV. Anul acesta a fost un meci între colegii din campionatul intern. Nu spun că băieții n-au pus osul la bătaie însă meciului i-a lipsit orice miză. Această echipă are nevoie de opoziție mai puternică și de meciuri în care să simtă greutatea tricolului pe care îl poartă. Poate nu ar strică un efort adminisrativ pentru programarea de meciuri cu echipe de Tier 3 precum Polonia, Ucraina, Portugalia, Kenya sau chiar cluburi din țările 6 Nations, chiar dacă de nivel Pro D2. Desigur, există riscul să pierdem însă se pot învață multe și din înfrângeri. 

 

 2.            În acest proiect ar trebui integrați și ținerii jucători din Franța și aici mă gândesc la frații Onutu, Iliesescu sau Motoc. De asemenea mai sunt jucători în țara care din diverse motive (accidentări, nerefactuti, suspendați etc.) nu au avut ocazia să fie convocați sau să joace și mă gândesc la Boldor sau Butnariu. Mai multe meciuri ar însemna mai multe ocazii să joace și să se antreneze împreună mai multi jucători și acest aspect este important mai ales că nu avem o bază de selecție largă și fiecare jucător trebuie urmărit și ajutat să-și atingă potențialul maxim.

 

 3.           Ar fi nevoie de ceva mai multă considerație pentru public. În absolut toate meciurile din acest sezon (cel cu Brazilia a fost din sezonul trecut), la meciurile de pe Arcul de Triumf (CSM sau acum România A) nu s-a putut achiziționa o sticlă de apa. Dacă în continuare nu se va vinde nici bere, cred că numărul de spectatori se va înjumătăți. Nu este normal. Pe rugbytv.ro dacă se dorește urmărirea meciului maximizat, site-ul, probabil din cauza unei setări greșite, nu permite maximizarea ferestrei. O mică scăpare însă foarte enervantă pentru cei care nu pot veni în București la fiecare meci. Această scăpare însă rezistă de la începutul sezonului. În fine, nu e normal că intrarea să fie liberă. Să fie modica, poate, gratuitățile însă minimizează evenimentul. 

 4.           Acest meci pare să fi fost organizat că urmare a lipsei celui de-al treilea meci test în această toamnă. Fără îndoială este o scăpare a World Rugby care insistă că principală să misiune este aceea de a oferi un adevărat sport global de participare la masă. E un comportament neglijent față de echipă care este totuși locul 15 în clasament. N-ar fi trebuit însă să ne încurcăm și noi în aceste “maruntisuri” birocratice și cred că FRR ar fi putut oferi un meci test unei echipe de Tier 3 numai și pentru a demonstra că ajută la dezvoltarea în general a rugbyului la toate nivelele și nu ne cad grădele dacă jucăm cu echipe mai slab cotate. Da, am jucat și cu Brazilia anul acesta, un meci inutil pentru noi. Ar trebui ca aceste scapari să ne dea de gândit. 

 

 Ce mi-a plăcut:

 

 1.            Implicarea activă a antrenorilor echipei naționale în pregătirea jucătorilor, inclusiv la club, vădește unele lipsuri ale pregătirii tehnice la acel nivel. Majoritatea cluburilor nu au antrenori specializați pe diverse compartimente, antrenorul principal nu se poate pricepe la toate aspectete și cred că este salutar faptul că antrenori cu mare experiență în meciurile test cum sunt Howells, Moffat și Cuttita se implică și la acest nivel ba chiar au vizitat și echipele de juniori și au lucrat și cu copiii. Echipă Under 20 are în sfârșit un antrenor străin cu experiență la nivelul acesta de vârstă și se afirmă că se va implementa un sistem de monitorizare a pregătirii jucătorilor cei mai valoroși din fiecare generație. Este un micromanagement al resurselor umane pe care FRR nu l-a făcut până în acest moment. Va trebui menținut și dezvoltat cu atât mai mult cu cât aria de selecție nu este extinsă.

 

 2.            Implicarea jucătorilor într-un meci totuși de vacanță a fost majoră, au încercat să arate ce au mai bun și e îmbucurător că există un astfel de interes din partea lor. 

3.             Au lipsit din acest trial cel puțin 15 jucători sub 23 de ani din țara, accidentati ori angrenati la club la care se adauga câțiva din Franța, prin urmare există o bază de selecție mulțumitoare atât pentru 2019 cât și pentru 2023 și este bine că s-a început încă de pe acum pregătirea și planificarea următoarei calificări. Atenție, cea din 2019 nu este garantată dar echipă care o va aborda o vom vedea abia în noiembrie. E bine totuși că privim și spre viitor și nu numai la următorul meci.  

4.              Implicarea în pregătire a antrenorilor de Super Ligă este binevenită mai ales că puțini au experiență care se apropie de cea a antrenorilor echipei naționale și cu siguranță au destule de învățat. Colaborarea între cluburile din Super Ligă pentru binele echipei naționale este absolut normală întrucât evoluția Stejarilor este definitorie pentru imaginea rugbyului românesc, implicit a cluburilor. Dacă e normal că Timișoara a lipsit pentru că a evoluat în cupele europene (însă a trimis un jucător, frumos gest în contextual în care aveau mulți accidentați), surprinde lipsă unui reprezentant al Științei Baia Mare în grupul de antrenori care a participat la eveniment. 

Meciul poate fi vizualizat aici.

În final am rămas cu o nedumerire. Mai este Marius Tincu în stafful naționalei sau a dispărut? Dacă nu mai colaborează cu națională, nu ar fi fost normal că FRR să anunțe ?